Title

Emmi Pikler (Viena, 1902 – Budapesta, 1984)

Emmi Pikler născută în Viena (1902), cu studiile de specialitate finisate în Austria, pediatră în Ungaria, fondatoarea și directoarea de lungă durată a Institutului Pikler „Loczy“ în Budapesta, Ungaria.

Astăzi casa adăpostește o creșă, care se orientează după pedagogia ei și care oferă spații de joacă (SpielRaum).

Preocuparea Emmi Pikler a fost să se permit copiilor o evoluție pe cît posibil nestingherită; ea a realizat cercetări numeroase pe această temă.

Pedagogia Emmi Pikler

Atitudinea fundamentală în pedagogia Emmi Pikler este tratarea copilului cu seriozitate chiar de la naștere, ca om și partener, și dezvoltarea sănătoasă a copilului cu încredere – conform propriilor sale dimensiuni ale timpului.

Cei trei piloni ai Pedagogiei Pikler sunt:

În acțiunile de îngrijire cotidiană, precum mîncarea, înfășarea, îmbrăcarea și dezbrăcarea, spălarea mîinilor, ș.a. se oferă ocazii speciale fiecărui copil de a i se dărui afecțiune drăgostoasă și atenție. Dacă mîinile sunt „delicate, sensibile, prudente, pipăitoare“, atunci copilul se relaxează, conform observațiilor Pikler, și se simte iubit. Copilul trăiește: „Eu sunt luat în serios, nimic nu se întîmplă dincolo de mine.“

„Doar dacă copilul se simte sigur și protejat și are experiența să fie iubit, este capabil să acționeze autonom și să încerce ceva nou.“

- Emmi Pikler -

Dezvoltarea liberă a mișcării înseamnă pentru noi adulții responsabili și însoțitori ai copilului, să pregătim un spațiu/mediu provocator, însă nu suprasolicitat, unde copilul însuși pune la încercare și descoperă competențe noi de mișcare. Așa numitele „Dispozitive de mișcare Pikler“, precum sunt Lădița de-a bușilea, Labirintul, sau Stativul triunghiular, dar și pernele, saltelele stimulează siguranța în propriile mișcări, independența, autoaprecierea, încrederea în sine, dorința pentru descoperire.

„Dacă avem încredere în capacitățile și activitățile autonome ale copilului, și creăm un mediu ambiant susținător pentru propriile sale încercări de învățare, copilul este mult mai capabil decât să fie în general acceptat.“

- Emmi Pikler -

Pruncul poate să se decidă foarte timpuriu pentru o ocupație și satisfăcut să fie activ „creativ“. Pentru aceasta are nevoie în primul rînd de timp, liniște și materialele/jucăriile corespunzătoare.

„Este esențial ca copilul să descopere singur pe cît posibil mai multe lucruri. Dacă noi îi suntem copilului de ajutor la soluționarea sarcinilor, astfel îl privăm tocmai de ceea ce este cel mai important pentru dezvoltarea sa. Un copil, care atinge ceva prin experimentele proprii, dobîndește total o altă cunoaștere decât cel, căruia i se oferă soluția pregătită.“

- Emmi Pikler -

Elfriede Hengstenberg

Elfriede Hengstenberg (1892-1992) a fost profesoară de gimnastică în Berlin, unde a lucrat cu copiii din oraș. Preocuparea ei a fost ca copiii să poată descoperi și dezvolta în mod independent abilitățile de mișcare.

A fost elevă a Elsei Gindler și Heinrich Jacoby. Ea a lucrat atât cu adulți, cât și cu copii. Ea a cunoscut-o pe Emmi Pikler în timpul unui seminar în Ungaria, în anul 1930. Pe baza experiențelor lor cu copiii și a perspectivelor comune, Elfriede Hengstenberg și Emmi Pikler, au dezvoltat principii pedagogice similare.

Materialele de mișcare Hengstenberg provin din natură: scări, taburete, stâlpi de echilibrare... acestea invită copiii să se târască, să se cațere, să se echilibreze, să alunece, să sară... Toate materialele pot fi combinate și servesc ca elemente de construcție versatile și mobile. Pe de o parte, ele oferă copiilor posibilitatea de a construi dispozitive de mișcare, pe care să le exploreze în propriul ritm și cu propria lor dinamică și care le oferă spațiu de a-și dezvolta îndemînarea și bucuria mișcării.

„Așa că practic îi las pe copii să cerceteze și să descopere în mod independent... și pregătește obiecte și dispozitive care să-i ademenească pe copii să experimenteze cu ele.”

- Elfriede Hengstenberg -

Copiii se experimentează pe ei înșiși cu întregul său corp. Mergând desculți, ei percep diferitele suprafețe prin tălpile picioarelor și descoperă vitalitatea degetelor de la picioare, cu care își asigură o ținută stabilă. Copiii vor putea transfera toate aceste experiențe în viața de zi cu zi: Cum mă comport, când lucrurile devin șubrede? Cum să cad? Mă pot întoarce dacă am luat prea multe. Pot să-mi iau atît timp, cît am nevoie.

Ute Strub

Ute Strub, născută în 1933, este kinetoterapeută și fostă studentă a profesoarei de gimnastică Elfriede Hengstenberg.

În 1991 și-a publicat cartea „Evoluțiile” cu descrieri și fotografii din munca ei cu copiii și, în același timp, prin seminarele organizate pentru adulți și parțial pentru copii, a extins activitatea sa cu dispozitivele de mișcare și echilibru dezvoltate de Hengstenberg în țările germanice.

Prin colaborarea ei cu psihologa pentru copii, Anna Tardos (fiica Emmei Pikler) din Budapesta, la publicarea lucrărilor Emmei Pikler, precum și în cadrul prelegerilor, seminarelor și consilierii familiale private, ea se pronunță de ani de zile pentru a face cunoscută educația timpurie după Emmi Pikler.

Perspectivele și experiențele de a face față fricii, mâniei și durerii într-un mod diferit, pe care le-a câștigat cu oamenii bolnavi și grav bolnavi, servesc drept bază pentru munca ei cu oamenii sănătoși de astăzi.

În 1996, Ute Strub a dat impuls pentru mișcarea în camera de joacă (SpielRaum) în mai multe țări, care oferă un cadru însoțit, în care părinții pot percepe bucuria de descoperire a bebelușilor, și a copiilor mici, precum și propria lor activitate. Ea este cea care a dezvoltat conceptul spațiilor de joacă liberă și mișcare autonomă după Pedagogia Pikler.

„Cum v-ați comporta dacă un pițigoi albastru, ar ciuguli niște boabe de pe pervazul ferestrei voastre? Ați spune oare „aceste boabe, aici”? Nu, pur și simplu vă bucurați de ceea ce face pasărea. De asemenea, puteți și aveți voie să vă bucurați de ceea ce face copilul vostru în aceste ore aici. Încercați acest tip de reținere; rețineți-vă de sugestii și idei. Și fiți interesați, de ceea ce experimentați voi apoi.”

În 2010, a deschis Strandgut (moșia cu nisip) în Berlin-Schoeneberg, unde copiii din oraș se pot juca cu nisip și ustensile de bucătărie în camere diferite, și se pot distra în paie. Conceptul cămarei cu nisip, a fost ulterior preluat în mai multe centre educaționale orientate după pedagogia Pikler din țările germanice. Este o extindere a Camerei de joacă liberă și mișcare autonomă după Emmi Pikler.